Nu stiu ce m-a tulburat mai tare zilele acestea.

… A inceput cu vestea ca sotul meu trebuie sa concureze cu un coleg pe acelasi post de manager: Sotul, cu experienta, facand acelasi lucru de aproape sase ani, colegul, mai nou, cu calificari si diplome si dispus sa dea din coate sa obtina tot ce vrea. Daca la inceput m-am simtit vinovata (vinovata – pentru ca nu l-am lasat sa uite complet de familie si sa se dedice exclusiv jobului) de ce s-a intamplat, am ajuns la concluzia ca e doar un stres in plus.

Daca la inceput, cand a aflat, pentru sotul meu s-a daramat lumea, acum dupa cateva zile de management training, o priveste ca pe o oportunitate, desi conditiile nu s-au schimbat deloc. Si acum intrebarea mea e: E bine sau nu sa ai pe cineva care sa te „antreneze”, sa simti altfel? Nu e tot o masca de „political correct” pusa deasupra altor si altor masti pe care le purtam in functie de interese, persoane si imprejurari? Frustrarea, tradarea, sentimentul ca nimanui nu-i pasa, nu sunt tot acolo la baza acoperite cu un „comportament” civilizat de mascarada impus de lumea in care traim? Cat de departe ne duc toate acestea de telul exact al vietii: mantuirea. In loc sa te cunosti pe tine insuti asa cum esti, pui straturi peste straturi de „farduri sociale”.

… Si s-a sfarsit cu vestea ca o cunostinta, mama a doua fetite de sapte si sase ani, vaduva de acum doi sau trei ani, deci singura, sufera de cancer. Nici nu imi pot inchipui ce e in sufletul ei, 38-39 de ani, ramasa singura cu doi copii, fara servici, cu un credit pentru o casa si cu durere, prea multa durere in suflet pentru disparitia brusca si neasteptata a celui ce a fost tovaras de drum. La toate acestea se adauga si comportamentul prietenilor care s-au gandit ca e mai bine sa nu o streseze cu implicarea directa si telefoanele lor, fiind mai sigur si comod virarea unor bani in cont.

Cat poate suporta un om? Cat poate sa iti ascunda durerea, frustrarea si ranile cauzate de noi, ceilalti, care chipurile, ii dorim binele?

In fata suferintei omului si a luptei pentru viata, toate celelalte dispar…